E ora 2. Inca nu-mi dau liniste gandurile. Peste 4 ore alarma de la telefon o sa sune iar. Ca de fiecare data. Parca ar da tonul la o noua zi plina de monotonie, fara nimic special, fara nimeni.
Poate pentru ca a ajuns sa-mi fie sila de tot, de toti, de toate, de mine. E asa de prafuit totul… sentimentele mele sunt undeva departe de prezent, aranjate intr-un trecut ale carui enigme nici pana astazi nu le-am descifrat.

Superficialitatea a pus stapanire pe mine. Pentru ca asta am invatat in ultimii ani gratie sentimentelor. Sa fi facut un bilant al relatiilor? Sa fi numarat finalurile cu despartiri urate, pe cei care m-au inselat, pe cei care m-au mintit, pe cei carora nu le-a pasat? Nu. Ce rost ar fi avut? M-ar fi facut sa ma simt si mai nefericita. Asa ca m-am transformat in ei. Am inselat, am mintit, nu mi-a pasat, am fost rece, indiferenta, ipocrita.
Nu sunt Eminescu sa scriu versuri in care sa-mi deplang iubirea neimpartasita din trecut sau asteptarea lui Fat-Frumos pe un cal alb intr-un viitor ce pare a fi la ani-lumina departare de mine.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s