Doua copile .. Amintiri ale vremurilor de mult apuse :(

Poate va parea ciudat dar o viata ne leaga, cuvintele sunt uneori de prisos trecand impreuna prin vise spulberate, copilaria lasata in urma, tristete si bucurie ce am impartit amandoua…
Doi copii, ce au avut pe cat de multe vise si atat de multe bucurii, am trait fiecare clipa la maxim, au impartit aceasi napolitana fara sa le mai fie cu sfiala, si-au spus secrete, si-au jurat prietenie vesnica si fiecare avea o jumatate de inimioara, la gat, ca amintire de juramant.
Anii au trecut, cu bune, cu rele si noi doua, cele mentionate mai sus, ne-am trezit separate, de soarta in colturi total diferite ale Bucurestiului, totusi trecand prin foc prietenia nostra nu s-a destramat ci s-a sudat mai puternic decat am putea sa credem.
Am realizat amandoua cand s-a produs ruptura ca nici un prieten nu mai  de valoare sau de incredere, decat cei vechi. Desi am incercat amadoua sa ne facem prieteni si sa socializam, descopeream in oameni indiferanta care distruge si cel mai inocent zambet, aveau asa de multe fete oamenii cum au zarurile de joc, pe fata zambeau si pe la spate cu prima ocazie te tradau… dureros dar adevarat.
Au fost perioade dificile cand din caractere imbibate in orgoliu, treceam pe strada fara nici macar a ne saluta dar ne uitam una in ochii alteia si lasam pe chip un zambet fals si mintea ne  indemna sa ne intoarcem din drumul nostru pe care il parcurgeam atat de grabit pentru a ne intreba macar: “care mai e viata ta?”. In mintea nostra umblau intrebari cum ar fi:” oare ne vom mai impaca? oare totul va ramane asa?”.
Si uite asa zilele treceau, le numaram si asteptam impacarea si atunci cand ne pierdeam orice speranta, aparea. Incepea de la un simplu “buna!”, desi aparent minor micutul cuvant este esential  si de fiecare data si-a atins rolul.
De multe ori tu ai fost persoana care mi-a intis mana ajutandu-ma sa trec mai departe si sa depasesc momentele grele, in clipe de tristete noi uitam si ne lasam prada zambetului care se transforma in veselie si asa uitam de griji si de tot ce ne inconjoara.
A scris pana acum sufletul meu, el mi-a luat-o inainte si pe parcurs mi-am dat seama ca nu am destule cuvinte…ai fost mai mult decat voi putea zice si asa ai sa ramai. Vom fi  surioare pe viata…  :X Te iubesc din tot sufletul si pt totdeauna  :X


Reclame

2 gânduri despre ”Doua copile .. Amintiri ale vremurilor de mult apuse :(

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s