Voiam să îţi spun că te-am iertat. Te-am iertat pentru toate acele momente de indiferenţă în care m-ai făcut să îmi dau seama că merit mai mult. Te-am iertat pentru toată iubirea pe care n-ai putut să mi-o oferi căci astfel am realizat că lângă tine nu voi putea cunoaşte fericirea niciodată. Te-am iertat că mi-ai luat sufletul şi după ce nu ţi-a mai fost de folos, după ce n-au mai rămas decât rămăşiţe, praf şi bulbere de sentimente din el, mi l-ai aruncat înapoi în piept fără să îţi pese de el, fără să îţi pese că ai făcut ce-ai vrut din el numai datorită faptului că te-a iubit enorm. Te-am iertat pentru acele lacrimi pe care le-am vărsat din cauza ta, dar şi pentru cele pe care nu mi le-ai şters de pe obraz. Am învăţat că nu trebuie să plâng pentru oricine. Nu oricine îmi merită lacrimile. Te-am iertat pentru acele nopţi în care dormeam singură în pat deşi tu erai lângă mine pentru că am început să urăsc acea singurătate şi am ales să o părăsesc… Şi pe ea, dar şi pe tine.Te-am iertat pentru clipele în care aş fi dat orice numai să-mi fii aproape cu o îmbăţişare şi alături cu un gând sau o vorbă bună, iar tu te-ai făcut pur şi simplu că plouă. Te-am iertat pentru toate motivele pe care mi le-ai dat ca să mă izgoneşti de lângă tine căci astfel am reuşit să mă apropi mai mult de mine însămi. Te-am iertat că nu m-ai iubit. Fiecare gest pe care l-ai făcut ca să mă îndepărtezi m-a făcut să relizez că merit mai mult şi că tu meriţi pe altcineva… La fel şi eu… Te-am iertat… Şi vreau să îţi mulţumesc. N-ai reuşit să-mi oferi fericire, dar indiferenţa ta m-a condus către fericirea de acum. M-a condus către cel care mă iubeşte. Poate vei găsi şi tu fericirea, dar cel mai important, poate vei şti să o şi oferi !

                              E greu să îţi fie dor… De orice fel. E greu să ai mereu impresia că cel pe care îl iubeşti va fi din nou al tău şi că te va face fericită, aşa cum, poate, niciodată nu a reuşit. E greu să aştepţi pe cineva care, poate, nu se va întoarce niciodată la tine. Dar nouă ne e dor… Deşi ştim că aşteptăm degeaba, deşi suntem conştiente de faptul că oamenii nu se schimbă şi că, cei mai mulţi dintre ei, dacă au rănit o dată o vor face şi a doua oară. 
                              Aşa că… 
                              Să ştii că mi-e dor… De tot ce am fi putut fi şi nu am fost. De tot ce am crezut că eşti, dar nu ai fost. Mi-e dor de o iubire pe care am crezut că am trăit-o, dar de care se pare că nu am avut parte. Mi-e dor de momentele în care te strângeam în braţe având certitudinea că eşti sincer cu mine, nu de acelea în care mă îndoiam de tot ce mi-ai spus sau ai făcut vreodată. 
                              Mi-e dor de un om care nu a fost niciodată aşa cum am crezut că e, de o iubire care nu a fost niciodată atât de reală pe cât am sperat că e… Mi-e dor de mine, cea care iubea cu o intensitatea inimaginabilă, cea care ar fi putut face orice pentru un om… Pentru un om care nu este cine a pretins mereu că este. 
                              Dar să ştii că toate astea se pot schimba. Putem uita oameni sau cel puţin ei ne devin indiferenţi. Putem uita iubiri, mai ales atunci când ne dăm seama că nu au fost reale. Şi putem merge mai departe, deşi ne e dor, deşi ne e greu, deşi suferim. 
                              Una dintre părţile bune la a-ţi fi dor este că înveţi că meriţi mai mult şi că… Dorul trece. Dorul chiar trece, deşi mai greu decât iubirea. 

Mi-e dor te tine, să știi. De gura ta, de ochii tăi. De tine, rece și gol sau cald și tăcut. Mi-e dor de tine fericit. De tine tandru și puternic mi-e dor. Mi-e dor de cine păreai a fi când erai cu mine. Mi-e dor de liniștea și tăcerea ta. De chipul tău mi-e dor. Și nu mi-e dor că nu-ți era la fel. Mi-e dor de dragostea ta, dar și de a mea mi-e dor atât de mult. Mi-e dor să știu că mă aștepți acasă. Mi-e dor de o cafea amară. De-mbrățișarea ta, de-un „bună dimineața”, de tot. Mi-e dor de mine când eram cu tine. Mi-e dor să știu cine din noi a renunțat primul. Într-o zi, când nu îmi va mai fi dor, voi ști. Atunci voi avea grijă la cine să renunț. Atunci voi avea grijă pe cine să iubesc.

Scriu acum pentru că încă o data mi-am demostrat că încerc să te regăsesc în toţi bărbații care mi-au trecut prin brațe, dar nu și prin suflet! Tu nu ai de unde să știi cât de greu este, pentru că acum ești fericit cu ea sau cel puţin așa îmi doresc să fii! Mint, mi-ar fi imposibil să accept asta, singurul motiv fiind acela că încă te vreau doar pentru mine! 

 Deși jumătatea din inima mea îţi aparține, realizez că „un nou început” împreuna e prea mult spus pentru doi oameni pe care azi îi leagă doar un simplu „bună.” 

Constat acum că la baza relației noastre, mai presus de sentimente, a stat orgoliul amândurora, care în cele din urma a reușit să lase un gust amar pe buzele ce se lăsau sărutate cu atâta ardoare altădată! Momentele frumoase au rămas doar amintiri, cum mi-aș dori ca și tu să devii, dar dintre toate eșecurile mele, tu ai fost cel mai frumos! 

Momentele în care încerc să te uit sunt puţine și întotdeauna sunt întrerupte fie de faptele sau vorbele tale și poate că de asta mi-am propus la un moment dat să te urăsc, dar în zadar. Aș mai putea scrie la infinit despre tot ce a fost, însă toate îmi întăresc faptul că vei fi singurul bărbat pe care l-am iubit. 

 De aceea îţi mulțumesc pentru tot ce m-ai facut sa trăiesc alături de tine și de tot ce trăiesc alături de amintirea ta, pe care nimeni nu mi-o va putea lua niciodată! 

Să nu credeţi că atunci când pleacă, o femeie a găsit mai bine în braţele altuia. De cele mai multe ori pleacă din cauză că nu a mai găsit nimic în braţele celui care a făcut-o să plece.

 

Dragilor, femeile nu pleacă pentru că şi-au găsit bărbaţi mai buni. De cele mai multe ori pleacă de nevoie şi pleacă obligate. De cine? De cei de lângă ele. De cei care prin fiecare clipă de dezinteres le deschid uşa. De cei care, odată cu fiecare sentiment economisit, le mai aruncă o bluză în valiză. De cei care spun că nu sunt ei de vină, ci ele, pentru că au umblat după alţii, în timp ce ele i-au aşteptat doar pe ei. Pe ei şi acele sentimente crora le duc dorul pentru că… Ei fac economii. Am înţeles, e criză, dar de ce facem economie de sentimente?

 

Nu, dragilor. O femeie va pleca indiferent dacă are în braţele cui să-şi plângă durerea sau nu. Poate chiar va pleca având gânduri chinuitoare până şi în suflet. Poate va pleca întrebându-se dacă va mai iubi sau dacă va mai fi iubită vreodată. E chinuitor să te întrebi astfel de lucruri. E chinuitor până în măduva oaselor. Dar e mai chinuitor să duci dorul unui om care se află lângă tine.

 

Ea nu pleacă niciodată de nebună de lângă cel pe care îl iubeşte. Pleacă pentru că nu mai primeşte iubirea care îi hrănea sufletul şi fericirea. Pleacă pentru că în locul iubirii primeşte ceva ce nu vrea să lase în sufletul ei. Pleacă pentru că el îi arată cine e de fapt, iar ei nu îi place adevăratul el. Pleacă pentru că nu îi place viaţa pe care el i-o propune.

 

Dar să nu credeţi că atunci când pleacă, o femeie a găsit mai bine în braţele altuia. De cele mai multe ori pleacă din cauză că nu a mai găsit nimic în braţele celui care a făcut-o să plece.

 

Nu spun că te-am uitat, spun doar că nu-mi mai pasa.

  Cea mai frumoasă dimineaţă de care am avut parte după o despărţire grea a fost aceea în care m-am trezit după o noapte în care nu am mai visat ce am fost, ce nu suntem şi ce am fi putut fi dacă încă mai eram… împreună. Cred că nici cea mai aromată cafea nu ar fi fost destul de amară încât să îmi să ştirbească gustul dulce de pe buze. Triumful. Vindecarea. Acea urmă de aroganţă întreţinută de certitudinea că vreau să fiu şi am să fac tot posibilul să fiu fericită.

 

E un joc ciudat. Viaţa ne dă voie cu greu să uităm acei oameni cărora nu le-a păsat de noi, dar nu ezită niciodată să ni-i scoată în cale pentru că aceştia sunt oamenii care aduc după ei lecţii grele pe care fie că vrem, fie că nu vrem, trebuie să le învăţăm.

 

Nu spun că te-am uitat, spun doar că nu-mi mai pasă. Şi pot spune că sunt fericită. Aşteptam de multă vreme acest moment şi n-a fost aşa cum m-aş fi aşteptat eu. Eu mă aşteptam să uit, în schimb am reuşit să încep să mă obişnuiesc cu ideea şi aşa a început să mi se pară totul obişnuit… Nu mi-a mai păsat. Am lăsat totul pe seama destinului şi m-am consolat cu ideea că nu puteam eu să fac totul pentru amândoi. Ar fi trebuit să existe şi în sufletul tău o dorinţă de a îndrepta ceea ce nu mergea bine între noi, dar nu a existat, iar eu am obosit să o caut. Am obosit să lupt pentru doi şi să fiu eu învinsă… De propria-mi iubire.

 

Şi nu spun că îl vei putea uita, dar spun că atunci când nu îţi va păsa ce mai face el, te vei simţi liberă şi pregătită să iubeşti din nou. Apoi, când vei arunca priviri fugitive înapoi îţi vei spune ,, Doamne cât de naivă am fost, cât de mult am putut să iubesc un om care nu merita.. Cât de proastă am fost că am tras de o relaţie prăbuşită fără şanse de a se redresaşi vei râde. Vei fi împăcată cu ce a fost şi mai ales cu tine însăţi.

 

Știam că nu meriți iubirea mea. Știam că nu meriți atenția mea. Știam că nu meriți să fii sărutat și mângâiat. Știam că nu meriți timpul meu. Știam că nu meriți lacrimile mele. Știam că nu mă meriți… Dar ți-am oferit sufletul, inima, gândurile. M-am oferit fără ca să stau prea mult pe gânduri și am renunțat la multe de dragul tău. Nu că aș fi fost naivă sau o copilă îndrăgostită. Sau poate am fost. Am uitat…

Dar știu că de fiecare dată am sperat că te vei schimba. Că vei realiza cât de mult țin la tine. Că nu vreau un alt bărbat, mai bogat sau mai frumos. Dar te vreau pe tine. Așa cum ești. Cu defecte și cu calități. Nu doream să te schimb. Tu mă doreai altfel. Nu știu de ce.

Lângă tine am plâns. Mult am plâns. Lângă tine mă simțeam în plus. Lângă tine nu puteam să fiu eu, cea naturală. Mereu aveai ceva de obiectat. Mă durea că nu mă poți iubi. Totuși speram că te vei schimba. Așteptările mele au fost zadarnice. Am așteptat până am obosit. Am obosit să-ți demonstrez că îmi ești drag. Pur și simplu am obosit să mă cred un nimic. Am obosit să ofer prea mult și să primesc indiferență. Am obosit să lupt. Știam că dacă te mai iert, dacă mai sper, dacă te mai cred, dacă voi mai răbda, voi rămîne goală pe interior. Voi o fi femeie fără sclipire, pentru că nu eram iubită. Iar ce nu este iubit și nu e frumos, nici lumină nu are. De aceea am decis să te las. Nu că nu te-aș fi iubit, dar tu nu m-ai iubit.

Eu sunt femeie, pot oferi multe, dar dacă nu sunt iubită sunt ca o floare în pustiu. Iartă-mă că nu m-ai iubit. Iartă-mă că te-am iertat. Iartă-mă că te-am crezut. Iartă-mă că te-am răbdat. Iartă-mă, dar eu am plecat. Știu că iubiți și nu sunteți iubite. Mai știu că de fiecare dată sperați că vă va înțelege și se va schimba. Dar, vă greșiți amarnic. Plecați, nu repatați greșeala mea. Nu fiți triste cum am fost eu. Nu dăruiți pea mult celor care nu vă prețuiesc. Nu fiți naive așa cum am fost eu.